Lună: martie 2013

COUNSELING JUNIOR – Măgarul și privighetoarea de Maya

Gândire pozitivă? Schimbarea prospectivei? Cu siguranță această fabulă  inspiră forța viguroasă a inocenței.

Era odată 
Un măgar
Care se plângea  
Că stă în ploaie
Că stă în soare
Că… cară greutăți
Că îi este frig
Că îi este cald
Și uite așa se plângea 
Măgarul nostru
Și într-o zi 
Veni o privighetoare
Și se așeză pe spatele lui
Și se plângea că stă privighetoarea
Pe spatele lui
Și privighetoarea spuse
De ce te plângi pentru că stau pe spatele tău
Decât să te plângi că stau pe spatele tău
Mai bine te-ai bucura că te binedispun
Și măgarul a învățat să se binedispună.
Măgarul și privighetoarea Fabulă de Maya din Galați (6 ani și 10 luni)

magar 1magar 2magar 3magar 4

Maxima 25 martie 2013

De prin lume adunate…

pământ si stele

 

Fii umil pentru că ești făcut din pământ,                                                                       fii nobil pentru că ești făcut din stele. [1]


[1] Proverb sârbesc

Maxima 20 martie 2013

De prin lume adunate…

Separazione della luce dalle tenebre_Michelangelo Buonarroti_1512_Cappella Sistina_Musei Vaticani_Roma

Cine reușește să își vadă  propriul întuneric înseamnă că răspândește o lumină intensă.[1]

[1] Dugpa Rinpoce, călugăr tibetan, a fost un discipol al lui Dalai Lama pe care l-a urmat în exil în India, în Dharamsala, în 1959. A murit în 1989, în Dharamsala.

I. DICȚIONAR DE PERETE / CUVȂNTUL ÎN COUNSELING – de Elisabeta Petrescu

Citiți mai întâi https://apreveniesteposibil.wordpress.com/2012/09/20/dictionar-de-perete-de-elisabeta-petrescu/

Armonia (principiul armoniei) – se realizează cu dobândirea cunoașterii propriei naturi și a propriei personalități, precum și gestionarea limitelor lor în coordonare cu realitatea înconjurătoare. Traseele sunt multiple: armonizarea minții prin meditație; suprapunerea simultană a emoțiilor interne și externe, acordul lor reciproc și funcționarea lor în cadrul unui sentiment comun; crearea disponibilității continue în relația minte / corp.

Conștiința de sine – a. este înțelegerea procesului de conștientizare.  b. un set de experimente examinate de propria cunoaștere discriminantă canalizate cu determinare în dezvoltarea interioară (de sine).

Coeziunea – a. Modalitate relațională a adezivului[1] care se explică prin alăturarea caracteristicilor similare ale propriului eu sau a altora distincte între ele. b. este rezultatul unei fructuoase dialogicități. După o adezivitate care asamblează două limbaje diferite chiar divergente într-o atmosferă de afecțiune și stimă, descoperim forța exercitată de către afinitatea electivă între adeziv și delirant[2]. c. este efectul unei disponibilități eficiente: generozitatea efervescentului[3] și loialitatea adezivului găsesc o nouă dimensiune în relația lor, o încredere profundă și reciprocă.

Convingerea – a. Opinie care poate aluneca în certitudine și apoi în prezumție, oricum toate încercate pe planul mental dotat de rațiune și de capacitate de analiză a fiecărei experiențe trăite. b. unul din instrumentele de defensivă ale avarului[4]; motiv de acțiune pentru rumegător[5].

Desfătarea – a. împlinirea unei plăceri trăite.
b. Sentiment real de satisfacție și mulțumire interioară. Acest sentiment, dacă este împărtășit, creează premisa unei relații cu celălalt / alții. Acesta poate fi de natură fizică, intelectuală sau spirituală. Urmând exemplul lui Paolo Mantegazza plăcerea este scânteia și desfătarea este flacăra.

Imaginea – reprezentarea exterioară a unei persoane, variabilă în funcție de timp, loc și circumstanță; apariția unei persoane în ochii altuia; se referă la aspect, la exterioritatea persoanei, de asemenea la modul de a se propune într-o relație. Informațiile care se primesc din limbajul vizual al imaginii pot fi legate de cele mai importante aspecte ale personalității și prin urmare tipologiilor de personalitate. O imagine poate să inducă un anumit tip de relație. Ea poate să asume valori evocatoare, simbolice, reprezentative, semnificative în comunicarea non-verbală. Așa cum în teatrul grec masca servea ca și cutie de rezonanță pentru a amplifica vocea și pentru a restitui audibil dialogul, imaginea unei persoane poate să ranforseze anumite caracteristici și să influențeze într-un anumit tip de relație.

Inerția – a. Este rezistența internă care o persoană o manifestă în fața evenimentelor de diferite tipuri. Apare la exterior ca o stare de repaus, dar liniaritatea și uniformitatea sa alunecă în indiferență și / sau amorțeală.
b. Aceasta este una dintre caracteristicile neevoluate ale apaticului[6], sursă de imobilitate și / sau lipsă de motivație. Este rezistența pe care el o opune din obișnuință în intervenția voinței proprii sau a altuia. Inerția este un mod de a se preda din partea apaticului care nu schimbă situațiile care îl fac să se simtă în disconfort și obosit. Crește odată cu trecerea timpului, în mod proporțional cu demotivarea sa, făcând apaticul din ce în ce mai mult incapabil să acționeze. În prezența apaticului inert, rumegătorul poate să își potolească furia, sau, după o pauză, să găsescă momente de calm.

Înțelegerea – a. unul din instrumentele operaționale ale delirantului cu ajutorul căreia studiază lumea înconjurătoare. b. Un ansamblu de explicații, reflecții și considerări care conferă subiectului dreptul de a cunoaște conținutul unei relații în interiorul acesteia cu ajutorul proceselor de investigație, deducție sau intuiție.

Naturalețea – Este capacitatea unei persoane de a trăi și de a exprima gândurile sale prin cuvinte și comportamente cu simplitate, autenticitate și genuinitate fără ficțiuni și artificii.

 

Sensibilitatea – a. Aceasta este facultatea de a percepe prin simțuri diferite stimulii externi sau interni. În counseling sensibilitatea unei persoane se măsoară în capacitatea de a găsi contactul profund cu sinele său, este coarda vibrantă în cunoașterea de sine și a propriilor experiențe de viață.              b. Aceasta este una dintre caracteristicile invizibilului[7]. Sensibilitatea invizibilului involuat riscă să îl facă să gliseze de la suferință la durere după care la anihilare; pentru invizibilul evoluat sensibilitatea este ajutorul delicat în realizarea a două valori fundamentale, cum sunt smerenia/modestia și împărtășirea (în sensul partajării).

Spontaneitatea – Derivat al adverbului latin sponte (în mod voluntar). Aceasta este capacitatea unei persoane de a acționa cu franchețe prin liberă decizie și voință; vioiciune, promptitudine. Asociat de multe ori cu termenul de naturalețe, spontaneitatea are o coordinată temporală pe când naturalețea se dezvoltă pe coordinatele interioare și profunde ale ființei umane.

Yoga – Este divulgată în Occident ca și o foarte veche disciplină de origine indiană, utilă pentru intrarea în contactul cu sine și îmbunătățirea relației cu sine, ceilalți și mediul. Traducerile termenului sunt multiple și variate, dar cea mai celebră este cea de uniune, conexiune, relație care o apropie de sensul și scopul counseling-ului relațional. În forma sa clasică, Yoga reprezintă una dintre cele șase școli ortodoxe ale filozofiei hinduse. Este important că cele șase școli (doctrine) nu se pot contrazice, dar ele trebuie să se completeze și să se clarifice reciproc: această amprentă poate face ca Yoga să fie încă un instrument foarte eficient încă în timpurile moderne. Flexibilitatea termenului face ca acesta să traverseze timpurile istorice fiind în măsură să asume de la forme religioase în cele mai vechi timpuri, până la comprehensiunea corporală, exigența lumii actuale.


[1] Vezi articolul “Ideal-tipul sau fenomenologia unei emoţii” de Elisabeta Petrescu (16 ianuarie 2012)

[2] Idem

[3] Idem

[4] Idem

[5] Idem

[6] Idem

[7] Idem

Maxima 11 martie 2013

Despre virtuţile cardinale 

Tăria          

Fresco_Allegorie_Fortitudo                                                                                                                                                                „Doresc să pot avea tăria de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, să pot avea răbdarea ca să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, dar mai presus de toate, să am inteligența ca să fiu în măsură să le disting.”[1]


[1] Thomas More (1478 – 1535) a fost un scriitor umanist și politician englez catolic.

„Nu am nevoie de bani” de ALDA MERINI

Câteva cuvinte
Alda Merini spunea: „Nu încercați să-i prindeți pe poeți deoarece vă vor scăpa printre degete„. Aceasta poetă din Milano iubea cuvintele simple, era o persoană care făcea din poezie manifestul nevoilor sale.                                                                                                       În poeziile sale duritatea cotidiană este aproape respinsă de simplitatea cuvintelor.         Prima frază „Nu am nevoie de bani” poate fi contestată deoarece criza acestui moment ne strigă în urechi, ne trage de toate simțurile pentru a ne activa într-o balansare materială, dar cred că strigătul poetei era îndreptat către adevărata lipsă a umanității și anume aceea de „emoții inteligente” care să consolideze sentimente statornice, suportul unei materii umane vibrante, capabilă de regenerare.                                                                                         „Nu am nevoie de bani” nu ne îndepărtează de pâinea cea de toate zilele dar ne atenționează că așa cum bine știți mulți dintre dumneavoastră, „Nu numai cu pâine trăieşte omul…” (Comentariu și traducere de Elisabeta Petrescu)

Nu am nevoie de bani.
Am nevoie de sentimente,
de cuvinte, de cuvinte alese cu înțelepciune,
de flori chemate gânduri,
de trandafiri numiți prezențe,
de vise care populează copacii,
de cântece care fac statuile să danseze,
de stele care murmură la urechea iubiților ….
Am nevoie de poezie,
această magie care arde greutatea cuvintelor,
care trezește emoțiile și oferă culori noi.

Alda Merini (Milano, 21 martie 1931 – Milano, 1 novembre 2009)

„Dacă vrei, tu chiamă-le emoții”… de Lucio Battisti – Giulio Rapetti Mogol

Poezia este un cuvânt care se vrea mai mult decât atât?… Desigur, emoție trăită, ascultată și împărtășită.                                                                                                   Traducere și introducere de Elisabeta Petrescu

Bagatella de Franco GiannelliUrmărește cu privirea o egretă deasupra râului și apoi

Regăsește-te să zbori

și să te culci fericit pe iarbă pentru a asculta

o durere subtilă

Și noaptea să urmărești cu privirea colina pentru a descoperi

unde se duce la culcare soarele

Întreabă-te de ce atunci când intră tristețea

în adâncul inimii

precum zăpada nu face zgomot

și să conduci ca un nebun cu farurile stinse pe timp de noapte

pentru a vedea

dacă totuși este atât de greu să mori

Și să strângi mâinile pentru a opri

ceva care

este înlăuntrul meu

dar nu este în mintea ta

Să înțelegi nu poți

Dacă vrei, tu chiamă-le emoții

Dacă vrei, tu chiamă-le emoții

Să ieși din landă dimineața

Acolo unde nu vezi la un pas

pentru ca să te regăsești

Să vorbești de unele și de altele cu un pescar

pentru multe ore în șir

ca să nu simți că ceva înlăntru moare

Și să acoperi cu pământ un răsad verde

în speranța că poate

să nască într-o zi un trandafir roșu

Și să iei la pumni un om singur

pentru că a fost un pic nepoliticos

știind că ceea ce arde nu sunt jignirile

și să închizi ochii pentru ca să oprești

ceva care

este înlăuntrul meu

dar nu este în mintea ta

Să înțelegi nu poți

Dacă vrei, tu chiamă-le emoții

Dacă vrei, tu chiamă-le emoții

 

 

Maxima 4 martie 2013

Despre virtuţile cardinale                                                                                              

Cumpătarea_Federico_Fiori_BarocciCumpătarea

Virtuțile lui Platon porneau de la cumpătare și cu ajutorul curajului și al înțelepciunii ajungeau până la justiție […] Creștinul, precum și păgânul, nu poate să nu înceapă propria perfecționare pornind de la început, și anume de la același punct din care pornește chiar și păgânul, și anume de la cumpătare, la fel ca cineva, care dacă vrea să urce o scară, nu poate să nu înceapă de la primul pas.[1]

 


[1] Lev Tolstoi