I. DICȚIONAR DE PERETE / CUVȂNTUL ÎN COUNSELING – de Elisabeta Petrescu

Citiți mai întâi https://apreveniesteposibil.wordpress.com/2012/09/20/dictionar-de-perete-de-elisabeta-petrescu/

Armonia (principiul armoniei) – se realizează cu dobândirea cunoașterii propriei naturi și a propriei personalități, precum și gestionarea limitelor lor în coordonare cu realitatea înconjurătoare. Traseele sunt multiple: armonizarea minții prin meditație; suprapunerea simultană a emoțiilor interne și externe, acordul lor reciproc și funcționarea lor în cadrul unui sentiment comun; crearea disponibilității continue în relația minte / corp.

Conștiința de sine – a. este înțelegerea procesului de conștientizare.  b. un set de experimente examinate de propria cunoaștere discriminantă canalizate cu determinare în dezvoltarea interioară (de sine).

Coeziunea – a. Modalitate relațională a adezivului[1] care se explică prin alăturarea caracteristicilor similare ale propriului eu sau a altora distincte între ele. b. este rezultatul unei fructuoase dialogicități. După o adezivitate care asamblează două limbaje diferite chiar divergente într-o atmosferă de afecțiune și stimă, descoperim forța exercitată de către afinitatea electivă între adeziv și delirant[2]. c. este efectul unei disponibilități eficiente: generozitatea efervescentului[3] și loialitatea adezivului găsesc o nouă dimensiune în relația lor, o încredere profundă și reciprocă.

Convingerea – a. Opinie care poate aluneca în certitudine și apoi în prezumție, oricum toate încercate pe planul mental dotat de rațiune și de capacitate de analiză a fiecărei experiențe trăite. b. unul din instrumentele de defensivă ale avarului[4]; motiv de acțiune pentru rumegător[5].

Desfătarea – a. împlinirea unei plăceri trăite.
b. Sentiment real de satisfacție și mulțumire interioară. Acest sentiment, dacă este împărtășit, creează premisa unei relații cu celălalt / alții. Acesta poate fi de natură fizică, intelectuală sau spirituală. Urmând exemplul lui Paolo Mantegazza plăcerea este scânteia și desfătarea este flacăra.

Imaginea – reprezentarea exterioară a unei persoane, variabilă în funcție de timp, loc și circumstanță; apariția unei persoane în ochii altuia; se referă la aspect, la exterioritatea persoanei, de asemenea la modul de a se propune într-o relație. Informațiile care se primesc din limbajul vizual al imaginii pot fi legate de cele mai importante aspecte ale personalității și prin urmare tipologiilor de personalitate. O imagine poate să inducă un anumit tip de relație. Ea poate să asume valori evocatoare, simbolice, reprezentative, semnificative în comunicarea non-verbală. Așa cum în teatrul grec masca servea ca și cutie de rezonanță pentru a amplifica vocea și pentru a restitui audibil dialogul, imaginea unei persoane poate să ranforseze anumite caracteristici și să influențeze într-un anumit tip de relație.

Inerția – a. Este rezistența internă care o persoană o manifestă în fața evenimentelor de diferite tipuri. Apare la exterior ca o stare de repaus, dar liniaritatea și uniformitatea sa alunecă în indiferență și / sau amorțeală.
b. Aceasta este una dintre caracteristicile neevoluate ale apaticului[6], sursă de imobilitate și / sau lipsă de motivație. Este rezistența pe care el o opune din obișnuință în intervenția voinței proprii sau a altuia. Inerția este un mod de a se preda din partea apaticului care nu schimbă situațiile care îl fac să se simtă în disconfort și obosit. Crește odată cu trecerea timpului, în mod proporțional cu demotivarea sa, făcând apaticul din ce în ce mai mult incapabil să acționeze. În prezența apaticului inert, rumegătorul poate să își potolească furia, sau, după o pauză, să găsescă momente de calm.

Înțelegerea – a. unul din instrumentele operaționale ale delirantului cu ajutorul căreia studiază lumea înconjurătoare. b. Un ansamblu de explicații, reflecții și considerări care conferă subiectului dreptul de a cunoaște conținutul unei relații în interiorul acesteia cu ajutorul proceselor de investigație, deducție sau intuiție.

Naturalețea – Este capacitatea unei persoane de a trăi și de a exprima gândurile sale prin cuvinte și comportamente cu simplitate, autenticitate și genuinitate fără ficțiuni și artificii.

 

Sensibilitatea – a. Aceasta este facultatea de a percepe prin simțuri diferite stimulii externi sau interni. În counseling sensibilitatea unei persoane se măsoară în capacitatea de a găsi contactul profund cu sinele său, este coarda vibrantă în cunoașterea de sine și a propriilor experiențe de viață.              b. Aceasta este una dintre caracteristicile invizibilului[7]. Sensibilitatea invizibilului involuat riscă să îl facă să gliseze de la suferință la durere după care la anihilare; pentru invizibilul evoluat sensibilitatea este ajutorul delicat în realizarea a două valori fundamentale, cum sunt smerenia/modestia și împărtășirea (în sensul partajării).

Spontaneitatea – Derivat al adverbului latin sponte (în mod voluntar). Aceasta este capacitatea unei persoane de a acționa cu franchețe prin liberă decizie și voință; vioiciune, promptitudine. Asociat de multe ori cu termenul de naturalețe, spontaneitatea are o coordinată temporală pe când naturalețea se dezvoltă pe coordinatele interioare și profunde ale ființei umane.

Yoga – Este divulgată în Occident ca și o foarte veche disciplină de origine indiană, utilă pentru intrarea în contactul cu sine și îmbunătățirea relației cu sine, ceilalți și mediul. Traducerile termenului sunt multiple și variate, dar cea mai celebră este cea de uniune, conexiune, relație care o apropie de sensul și scopul counseling-ului relațional. În forma sa clasică, Yoga reprezintă una dintre cele șase școli ortodoxe ale filozofiei hinduse. Este important că cele șase școli (doctrine) nu se pot contrazice, dar ele trebuie să se completeze și să se clarifice reciproc: această amprentă poate face ca Yoga să fie încă un instrument foarte eficient încă în timpurile moderne. Flexibilitatea termenului face ca acesta să traverseze timpurile istorice fiind în măsură să asume de la forme religioase în cele mai vechi timpuri, până la comprehensiunea corporală, exigența lumii actuale.


[1] Vezi articolul “Ideal-tipul sau fenomenologia unei emoţii” de Elisabeta Petrescu (16 ianuarie 2012)

[2] Idem

[3] Idem

[4] Idem

[5] Idem

[6] Idem

[7] Idem

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s