EP: În după amiaza zilei de 29 martie 2013, la invitația învățătoarei Angela Șerban, o persoană cu o autentică vocație educațională, am partecipat la desfășurarea activității într-o clasă, în alternativa educațională Step by Step, de copii de șase – șapte ani.
AȘ, EP: Intenția a fost aceea de a crea împreună o comunicare stimulantă, creativă și profundă cu aceste ființe generatoare de energie, idei, sentimente. În acest scop am apelat, cu ajutorul empatiei reactive, emoționale și cognitive, la diferite modalități lingvistice pentru amplificarea în rândul școlarilor a ofertei de activare a proceselor de sintonie empatică.
Învățătorul, trebuie să se angajeze în mod responsabil și să fie dornic de a educa copiii, într-o climă relațională plină de afectivitate, afectivitate care este principiul generator al conștiinței umane. E important ca educatorul să se adreseze la această vârstă fragedă, dar foarte disponibilă proceselor de învățământ, într-un registru elastic și generos înlăuntrul căruia spațiul este abundent pentru exprimarea și construirea emoțiilor și sentimentelor, tipice ființei 
umane. Copiii sunt valoroși, deoarece potențialitatea de a deveni persoane și nu a rămâne simpli indivizi în panorama societății actuale, este mult mai ridicată. Așa cum procesul de învățământ trebuie să fie atent în formarea personalității viitorului adult, așa trebuie să fie atent la crearea unor viitori producători de bogății multiple, și nu a unor viitori birocrați într-o societate în care exiști doar pentru că consumi. Un copil care descoperă și crește într-un mediu sănătos afectiv devine un cetățean care știe să își exprime ideile în deplină autonomie, este un adevărat tezaur pentru țară, pentru popor.
AȘ: Sunt 19 ani de când îmi petrec zilele învățând cu micii școlărei. Sunt 12 ani de când mă dedic cu plăcere și încredere învățământului Step by Step, învățământ centrat pe nevoile individuale ale elevilor, pe colaborare, comunicare și în special pe plăcerea de a învăța! Invitația, cu totul întâmplătoare făcută Elisabetei Petrescu, s-a transformat într-o experiență deosebită, atât pentru mine cât și pentru „piticii” mei.
„Counseling junior…întâmplător” a creat o atmosferă specială, a dat frâu liber emoțiilor și, cred eu, cea mai bună concluzie a aparținut tot juniorilor care au spus: „Când mai vii la noi, Elisabeta?!”
To be continued…
educăm - prevenim 
Foarte interesant! cum a fost cu copii? Carmen
________________________________
E ca si cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Am comunicat unii cu altii cu mare usurinta caci sunt de parere ca adultii ar trebui sa accepte ca, de multe ori sunt copiii cei care educa parintii. Odata ce adultul isi abandoneaza cu inteligenta structurile mentale in fata unor forte inca plina de naturalete si spontaneitate multe lucruri bune pot avea loc. 🙂
Daaa, in continuarea raspunsului tau, imi permit sa adaug o gluma a unor adolescenti: „Parintii ii ai asa cum ti-i educi”. Ma bucura ideea si inteleg ca aceasta activitate a intervenit in cadrul saptamanii „Scoala altfel”. E un lucru minunat ca unele deprinderi sa le fie intarite copiilor si de catre alti adulti. La varsta asta mica copiii interactioneaza doar cu parintii si unul-doi invatatori, or, al treilea, al patrulea adult ce ar veni si le-ar intari deprinderile sanatoase aratate de parinti si invatatori si care le-ar aduce inca un bagaj de informatii si deprinderi noi i-ar ajuta pe copiii sa se implineasca. Noi avem inca scoala pregatita pentru sistemul industrial, de uniformizare, de a pregati oamenii in tipare pentru a face fata cerintelor societatii…Insa creativitatea si diferentele fie ca nu sunt observate, fie ca sunt reprimate… Imi permit sa las un filmulet de la faimoasele conferinte TED http://www.ted.com/talks/sugata_mitra_build_a_school_in_the_cloud.html (va rog sa urmariti ca in partea de jos exista traducerea in 19 limbi)
In masura timpului ce il voi avea la dispozitie, voi discuta si voi transmite acest material si eu catre clasa Mayei, catre invatatoare.
Am propus Angelei Serban (invatatoare in Timisoara) sa organizam pe viitor macar o intalnire cu parintii care sa aiba ca si tema: „Spune-mi ce fel de copil ai ca sa iti spun ce parinte trebuie sa devii!”. O alta idee, dar aceasta este inspirata din lucrarea unei colege italiene care in acest moment promoveaza Prepos (proiectul mama a A PREVENI ESTE POSIBIL) in Kenya, este aceea de a propune intr-o dimensiune narativa interactiunea emotiilor, emotii care sunt piesele solide a construirii personalitatii. De exemplu: Alba ca zapada si cele sapte idealtipuri personologice? Fiecare pitic este de fapt manifestarea reprezentativa a unei emotii de baza, si cum fiecare emotie are propria dinamica in interactiunea cu celelalte emotii… si piticii vor avea intre ei moduri diferite de confruntare. 🙂
Draga mea, Felicitari pentru „reluarea” fizica a activitatii in Romania. Din postarile tale vad ca esti implicata in multe proiecte frumoase, asa ca-ti doresc spor si bucurie in tot ceea ce faci. Poate in perioada cat stai in tara discutam si despre organizarea unui seminar la Galati cu parintii copiilor diagnosticati cu TSA si alte tulburari din acelasi spectru. Evident daca timpul iti permite si in functie de celalte angajamente asumate. Inca o data , spor in tot ce faci. Cu drag, Marlene
________________________________