„Cele o sută de orașe” de Vincenzo Costantino Chinaski (poezie de „Cușcă”)

Câteva cuvinte…

Nu consider curajul un antidot al fricii dar poate deveni o destinație a fricii responsabile. Evident pasajul trece prin coridorul timorii, având în spate riscul obsesiei și al maniilor, iar în față oportunitatea răspunderii, unul din primele sintoame ale maturității. Conștientizarea emoției te regăsește singur, ca Polyphemus în peştera sa. În acea singurătate ai posibilitatea să te observi, să te vezi ca și cum ai face acest lucru pentru prima dată. Dualitatea acestei experiențe se confirmă atunci când observi replica ei în celălalt și atunci începe comprehensiunea, dialogul, medierea, întâlnirea…

Iar dacă trădarea așteptărilor te face să renunți la rigidități, la scheme preconfecționate fără a îți pierde esența atunci prefer să îl citez pe Lao Tzu spunând că poți să te  întorci la origini căci: „Întoarcerea la origini este eternitatea […] / Mișcarea eternă este întoarcerea la origine.”

Atunci, în toată această călătorie emoțional-circulară[1], armonică vei descoperi acel capăt de stradă unde începe adevărata libertate.                                                                                 (Comentariul și traducerea de Elisabeta Petrescu)

Fiecare dintre noi are propriile închisori, mentale, fizice …
Toată lumea trăiește acolo …
Dar atunci când pereții încep să se micșoreze,
fețele devin anonime …
Când oglinda începe să te tutuiască …
Când trotuarele îți provoacă amețeli și
strada seamănă cu covorul tău roșu …

Pune tot laolaltă bagajul tău …

Umple-l cu amintiri, speranțe, cuvinte, povești trăite și povești care trebuiesc trăite …
Umple-l cu emoții, muzică, lupte, iluzii de epocă, întrebări și răspunsuri …
Găsește-ți  un prieten și începe împărtășirea, explorarea …
du-te la voia întâmplării, lasă lacrimile tale pe pernă, întâlnește-te cu viața, înfruntă-te cu durerea, fură dragostea …

Să nu ai o destinație ci o sută, încearcă să te întorci înapoi pentru că întoarcerea
dă sens călătoriei….
Gândește-te la Polyphemus și la singurătatea lui și respectă singurătatea altuia …
Mergi în jurul lumii …
Nu te plimba cu ea …
Eliberează-te de tine însuți și de așteptare …
Pentru a iubi viața trebuie să trădezi așteptările …
Uită-te în jur și stai departe de cei care se mărturisesc liberi …
Gustul libertății este frica …
Doar cei care se tem de libertate au curajul să o urmărească …


[1] Călătoria emoțional-circulară – presupune redescoperirea și abilitatea trăirii interactive a celor șapte emoții de bază.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s