Ajută-mă Doamne în a Îl învia cu adevărat! de Elisabeta Petrescu

Săptămâna aceasta am vrut să fac olecuță de gol în mine, căci prea simțeam plinul cu de toate, și bune și rele. De fapt ce este Postul decât o curățenie, o creație de dispoziție pentru ceea ce Iisus ne transmite de fiecare dată când oamenii (cine or fi aceștia?) îl osândesc cu neștiință. Unora le place să creadă la modul cel mai practic cu putință că, Iisus a fost răstignit pe cruce, bătut în cuie… Câți s-au gândit cum s-ar numi cuiele acelea? Îmbuibarea, minciuna, narcisismul, idolatria, fățărnicia, lingușeala, falsitatea, invidia, disperarea, clevetirea, ura, gelozia, desfrânarea, refuzul de căutare a adevărului, lâncezeala, aroganța sunt câteva din numele cuielor care l-au răstignit pe Iisus.

De aceea, Paștele, trebuie să distingă în viața noastră un moment de schimbare, de convertire a inimii și a minții, altfel nu e Paște, dar devine prilejul unei sărbători gastronomice, satisfacerea unei destinații turistice sau cine mai știe ce obiectiv al simțurilor. 

Tot în această săptămană, am reflectat asupra existenței mele pe fb, spațiu virtual unde când poposesc mă cuprinde mai mult indignarea decât bucuria. Îmi e jenă să observ în continuare cum alții continuă să jignească viața în modul cel mai grosolan cu putință, viață pentru care mulți au făcut sacrificii. E și mai dureros să văd cum mulți alții continuă în spirit idolatric promovarea unor persoane care în spatele unui narcisism, făuritor de protagonism manipulator, lansează mesaje către umanitate, mesaje care nu au nimic concret decât sirop ademenitor și multă confuzie, dar mai ales o totală iresponsabilitate. Pe de altă parte, ponegrim liderii dar uităm că sunt defectele noastre care îi promovează. E lenea în gândire, în acțiune, în simțire, în studiu, în ascultare a unor voci care chiar dacă nu sunt simpatice, chiar dacă nu urlă, vă pot clinti muntele vostru interior, adormit, părăsit, dar a cărei cale, fără să fie escaladată, nu vă va oferi niciodată prospectiva unei iubiri imense, a unui adevăr din ce în ce mai tridimensional, a unei vieți primenite ca primăvara aceasta care vrea să vă intre în suflet.  Vai de aceia care își aleg liderii doar pentru că sunt simpatici sau țipă mai tare. Iisus nu a căutat simpatia și strigătul indignării sale nu a atins tonuri înalte, dar profunde. Redescoperirea lui Iisus în fiecare dintre noi este o datorie mai mult decât creștină, este umană.  

Strigăm cu toții Hristos a înviat! Dar răspunsul, fiecare dintre noi, trebuie să Îl realizeze înlăuntrul ființei sale.

Ajută-mă Doamne în a Îl învia cu adevărat!

• Articole