Un artizanat… curat în introducerea lui Pușa Roth

Constantin Băbâi, pictor, sculptor, poet şi visător

Din când în când cred că este necesar să revenim la sintagma lui Lucian Blaga care a ajuns la concluzia că „veşnicia s-a născut la sat”, poate şi pentru faptul că lumea satului are partea ei de fabulos, cea care păstrează unicitatea sufletului românesc. Mai este un adevăr de care ar trebui să ne amintim des şi mă refer la expresia „românul s-a născut poet”, expresie care are acoperire deplină în realitate. De-a lungul anilor am cunoscut mulţi oameni talentaţi care n-au studiat la şcoli înalte, dar care, prin talentul nativ, au uimit lumea. Mi-am adus aminte acum de o sintagmă vehiculată din ce în ce mai des o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană: civilizaţia rurală. Se face referire, desigur, la modernizarea satului românesc după standardele satului european. Dar eu mă gândeam la civilizaţia rurală, la spiritul creativ al omului simplu, la păstrarea valorilor culturale moştenite, semn distinctiv într-o epocă a globalizării. Ei, vorbă multă, sărăcia omului! Am aflat de la prieteni că undeva, într-un sat din Moldova trăieşte un om, Constantin Băbâi, pictor, sculptor, poet şi visător. Am căutat pe internet, am întrebat şi am găsit un articol semnat de Sabina Gheorghe şi apărut în „Eveniment local”, Ediţia de Vaslui, marţi, 13 noiembrie 2012 pe care vă invit să-l citiţi şi dvs.

Sculptor în săpun

„Constantin Băbâi din Vutcani, are un talent mal puţin obişnuit. Bărbatul de 55 de ani îşi sculptează idolii în săpun. El reuşeşte să modeleze chipuri în numai câteva minute folosindu-se de un briceag. Constantin Băbâi a făcut până acum sute de sculpturi din lemn, lut ars sau săpun, pe care le oferă în dar.                              

Cu ajutorul unui briceag, un cetăţean din comuna Vutcani, Constantin Băbâi transformă o bucată de săpun într-un chip sau o statuetă în doar câteva minute. Cu o îndemânare de invidiat, bărbatul de 55 de ani reuşeşte să-şi sculpteze idolii chiar şi cu ochii închişi. De cele mai multe ori, îl inspiră personajele biblice, precum Maica Domnului, Iisus sau Sfântul Ioan. Personajele istorice sau genii ale literaturii române îi sunt la fel de dragi şi le-a săpat chipul în acelaşi material moale pe care cei mai mulţi îl folosesc la spălat. Mozart, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Eminescu, Ion Creangă ș.a. au influenţat imaginaţia artistului.

Constantin Băbâi nu are nici un loc de muncă. Deşi nu are nici o sursă sigură de venit nu-şi vinde creaţiile, ci le oferă celor pe care îi simte abătuţi din cauza grijilor cotidiene sau unor instituţii. Nu primeşte bani nici măcar pentru materialul folosit. Nu are televizor acasă, nu pentru că nu şi-ar permite unul, ci pentru că refuză categoric să ia contact cu «mizeriile» care se difuzează pe posturi.

Credinţa în Dumnezeu îl îndeamnă să ducă un trai retras, dincolo de tentaţiile lumii moderne.

«De copil am zis: dă-mi, Doamne, un dar aparte! Mi l-a dat. Dacă am inspiraţie, sculptez oriunde, mergând pe stradă sau în sala de aşteptare din gară. Săpunul se modelează cel mai uşor şi nu am nevoie nici de unelte speciale, nici de un spaţiu anume. De câte ori citesc pe chipul unui om supărarea, modelez repede dintr-un săpun chipul Maicii Domnului sau al lui Iisus Hristos şi i-l dăruiesc. La vederea lui, toţi se lumineză la faţă», afirmă Constantin Babâi. El ne-a mai spus că are şi alte pasiuni. Scrie zile întregi până la epuizare: «Scriu poezii. Eu le spun Taine. Poate o să le public la un moment dat.»

Artistul crede cu tărie că societatea modernă a luat-o pe un drum greşit: «Totul se uniformizează, toţi sunt egali, toţi au facultate. Trebuie un echilibru în societate. De asta suferim, din lipsă de valori. Dacă e prea multă buruiană, floarea se sufocă, aşa cum ne sufocăm şi noi din pricina lucrurilor rele care ne înconjoară».

Băbâi a dăruit cunoscuţilor dar şi străinilor peste 1.000 de chipuri sculptate în săpun. De asemenea, a realizat numeroase icoane pe lemn sau sculpturi în lut şi argilă. Foloseşte ca suport lemn de tei, cireş, nuc sau plop. În majoritatea lucrărilor folosește fragmente biblice: Arestarea Mântuitorului în Templu, Iisus vindecând copilul de epilepsie, Rugăciunea Maicii Domnului etc. Câteva dintre sculpturi au fost dăruite unor instituţii sau unor biserici. De exemplu, pentru Mănăstirea Cernica a sculptat un înger care citeşte într-o carte şi un călugăr. Înainte de 1990 l-a sculptat pe Bogdan Vodă (în ipsos), lucrare care a fost dăruită abatorului din Vaslui. Mai sunt şi alte biserici din judeţ, dar şi din judeţele Iaşi şi Botoşani care adăpostesc creaţiile sale.”

Am avut curiozitatea să aflu mai multe despre domnul Băbâi şi cu ajutorul unor oameni deosebiţi am reuşit să iau legătura cu acest om care şi-a dedicat tot timpul pasiunilor sale. Constantin Băbâi este originar din comuna Vutcani, judeţul Vaslui şi după ce a terminat opt clase, a urmat cursurile unei şcoli profesionale, după care a urmat liceul la seral, apoi cursuri de contabilitate de un an. O biografie ca multe altele, dar pasiunea nu l-a părăsit niciodată, aşa cum el însuşi mărturiseşte: „De la vârsta de şapte ani, iubeam sculptura şi modelajul. Realizam în mărime naturală chipul prietenilor mei, din argilă, iar aceasta se întâmpla la marginea râului care trece prim mijlocul satului Vutcani. La 13 ani am început să scriu poezie. Tatăl meu avea magazin, iar eu obişnuiam să pictez chipul oamenilor ce veneau la cumpărături şi le ofeream portretul la plecare.

Am considerat că pentru aceste lucruri sunt născut şi nu am încetat vreo clipă să dăruiesc semenilor mei mii de sculpturi, fără să cer recompense. Am realizat tablouri, picturi pe pânză şi carton, pe care le-am dăruit.

Am scris poezie de suflet, am 30 de manuscrise, am scris zi şi noapte cu lacrimi, până la epuizare, acestea fiind taine de la Dumnezeu.”

Iată, cum Iisus alege

Pe pământ de a lucra

Nu orice sau pe oricine

Ci pe cel ce-l va urma.

(Fragment din poezia Mărturisirea nu se face oriunde şi oricui de Constantin Băbâi)

 

• COUNSELING sub semnul muzelor