Iată Omul! – de Oxana Silviu Dachin

Cum s-o fi simțit Isus Hristos, omul, ascultând primul discurs care începea cu „Noi, oamenii…”? Dintr-odată e inclus în aceeași „echipă” cu Adam „căzutul”, cu Cain „decăzutul”, cu soția lui Noe, stană de sare, cu Iuda, cu mine… Dar de ce nu aș gândi altfel? Isus a acceptat jertfa întrupării (aici a început jertfirea sauContinuă lectura „Iată Omul! – de Oxana Silviu Dachin”

Eu devin ceea ce văd în mine însumi…? de Elisabeta PETRESCU

La început, munții erau munți și apele erau ape, atunci când am penetrat înțelepciunea[1], munții nu mai erau munți și apele nu mai erau ape, dar când am ajuns esența[2], munții au devenit din nou munți și apele din nou ape[3]. Văzut din exterior, cu ochii logicii cotidiene, ființa se prezintă ca un peisaj înContinuă lectura „Eu devin ceea ce văd în mine însumi…? de Elisabeta PETRESCU”

Gânduri în câteva rânduri – 4 iunie 2013

Amatorilor binelui aparent Se greșește nu pentru că este dificil să vezi adevărul. Este vizibil dintr-o privire.  Se greșește pentru că minciuna este mult mai confortabilă.[1]     [1] Aleksandr Isaievici Soljenițîn (1918 – 2008) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist. În 1970 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.  

Counseling junior – Bunica ne povestește

Blaga spunea „Copilăria este inima tuturor vârstelor”. Cuvântul copilărie îmi inspiră imediat, printr-un joc asociativ, cuvântul bunică. Și uite așa, văd prospețimea și ingenuitatea alături de mult râvnita înțelepciune. Spun râvnită căci, să nu uităm că a fi părinți, a fi bunici, nu este garanția unei maturități certe. Pușa Roth[1] este o bunică pe careContinuă lectura „Counseling junior – Bunica ne povestește”