Blaga spunea „Copilăria este inima tuturor vârstelor”. Cuvântul copilărie îmi inspiră imediat, printr-un joc asociativ, cuvântul bunică. Și uite așa, văd prospețimea și ingenuitatea alături de mult râvnita înțelepciune. Spun râvnită căci, să nu uităm că a fi părinți, a fi bunici, nu este garanția unei maturități certe.
Pușa Roth[1] este o bunică pe care mulți dintre noi ar dori să o aibă. De ce? Spunea acum câțiva ani în urmă: „Aş vrea să fiu un om care minte cât mai puţin!” Franchețea sa nobilă de om de Radio, de susținător și promotor de cultură autentică, dar și de femeie încercată de viață, mă provoacă să continui gândul ei și anume acela că o altă dorință este aceea de a povesti, de a aduce în fața ochilor minții fapte cotidiene, pline de semnificații și de învățătură, în care personajele, de multe ori imaginare, înnoadă și deznoadă relații sub bagheta ei de dirijoare blândă dar fermă, și mai ales cu siguranță, aceasta probată de timp, constructivă.
Povestea alfabetului scrisă de copilăroasa bunică PUȘA ROTH a văzut lumina tiparului în 2012 la Iași, Editura Ars Longa, colecția „Geppetto”. O carte pentru cei mici, dar care, fără afectivitatea conștientă a unui adult, nu ar putea pătrunde în lumea copiilor. O carte care, în deplina trăire a vârstei mele adulte, mi-a atras atenția pentru unele detalii: grija alfabetizării cu ajutorul firului narativ, ilustrațiile originale ale Nicoletei Bida-Șurubaru. Dealtfel, firul narativ este elementar în dezvoltarea unei relații afective, relație care este suport principal pentru evoluția copilului.
Pușa Roth, cu înțelepciunea care o caracterizează, aplică în această mică bijuterie editorială, un principiu care din păcate puțini adulți l-au înțeles: spune-mi ce copil/nepot ai, ca să îți spun ce părinte/bunic trebuie să devi. De ce? Foarte simplu, copiii, posedă o forță educativă mult mai genuină decât lumea adultă. Rațiunea lor nu este consolidată pe structuri, de multe ori rigide și care impun copilului obiectivele adultului. O mediere între genuinitatea, capacitatea instictivă a copilului și cantitatea de informații formative a adultului, poate repropune adultului un traseu nou de recunoaștere a copilului din el; copilului, o lume în care încet, încet magia dispare pentru a face loc unui posibil frumos și concret.
Elisabeta Petrescu
Fiecare literă este o poveste, iar ele, literele întruchipează copiii şi, în ultimă instanţă, copilăria. Fiecare dintre noi întruchipăm o literă cu ajutorul căreia pornim din copilărie spre viaţă. Apoi, cartea este un îndemn către toţi părinţii şi bunicii să inventeze poveşti. Aşa se scrie istoria….poveştilor. (Pușa Roth)
[1] Despre Pușa Roth: http://pusaroth.wordpress.com/despre-pusa-roth/
educăm - prevenim 