Dialogicitatea[1] – un dialog este posibil atunci când există lucruri de spus și există un context în care se pot spune. Diada (sau grupul) dialogic reușește să discute despre orice, fără litigii sau să disperseze relația și fără să se îndepărteze unul de celălalt. Chiar și în fața atitudinilor sau opiniilor cele mai divergente este în măsură să facă distincția între cuvinte și fapte și să combine afecțiunea cu stima. Este antidotul evitării (vezi evitarea): fiecare se pune în joc fără tensiuni. Persoanele nu exprimă emoții impresionante și nici nu își permit să fie induse în eroare de manifestări ostentative, aparescente.
Distincția – a. acea caracteristică care face ca o persoană să emeargă pentru o anumită proprietate. b. una dintre caracteristicile delirantului[2] care-l diferențiază de alte idealtipuri. Atunci când această distincție își asumă aspectul de snobism / descalificare față de alții, delirantul riscă izolarea. Distincția atrage invizibilul[3] prin recunoaștere, trezește interesul din partea adezivului[4] și angajează dialogicitatea.
Echivocul[5] – În general, există echivoc în comportament atunci când acțiunile nu sunt sinergice și orientate către același scop sau, în cazul în care sunt orientate către același scop, sunt efectuate în momente diferite și cu logici diferite sau exprimate cu emoții diferite. În echivoc nu se pot suprapune experiențele deoarece ceea ce se comunică în cuvinte are origine în stări mentale neexprimate. Nu este, așadar, înțelegere în realizarea activităților și a angajamentelor și în exprimarea energiilor revărsate de-a lungul unor binarii care nu se întâlnesc niciodată. O pereche (sau un grup) se confruntă cu o situație echivocă atunci când în interior nu este o înțelegere stabilă și o configurație definită, rezultatul alegerilor comune și acordate. Echivocul duce la căderea încrederii, la neîncredere, la controlul comportamentului altuia care vizează satisfacerea propriilor interese egoiste. De aceea, echivocul de multe ori se fixează în comportamente repetitive.
Evitarea[6] – evitarea se datorează imposibilității de a împărtăși experiențe emoționale similare, dar în mod diferit asimilate și produce o distanță de indiferență. Diferența dintre sensibilitate și emotivitate consistă în profunditatea interioară total diferită atinsă de o experiență. Persoana sensibilă este invadată de emoțiile care le experimentează, persoana emotivă reacționează cu rapiditate în comportamentul său exterior fără a absorbi în profunzime emoțiile trăite. Persoana sensibilă se prezintă ca inhibată și jenată, persoana emotivă apare dezinhibată.
Intelectul – a. Facultate esențială a naturii umane care acționează ca și cunoaștere discriminantă. Această cunoaștere poate ajuta la descoperirea că adevărata natură a lucrurilor este diferită de aparențele lor schimbătoare. Proprietatea sa intuitivă reușește să surprindă esența care este în interiorul lucrurilor și a evenimentelor. b. Instrumentul preferat al delirantului care se alimentează cu idei, concepte, intuiții, conexiuni. Intelectul armonizat are capacitatea de a unifica contrariile (a se vedea procesul de recunoaștere). Când intelectul intră în dialog cu afectivitatea readuce ființa în gradul de a descoperi noi nivele de libertate și de conștientizare (vezi procesul de dialogicitate).
Meditația – sistem tradițional complex de activare a contactului cu sine. Se referă la o activitate care implică corpul, mintea și spiritul. Adesea se referă la contactul între om, natură și cosmos. Este utilizată în multe tehnici tradiționale de căutare de sine. În yoga este o consecință a concentrării care, încă discontinuă și superficială, cedează locul fluxului constant și continuu al conștientizării față de obiectul meditației. Meditația pregătește contemplarea în care există o fuziune completă cu obiectul meditației.
Opoziția/opoziții[7] – se înțelege relația/relațiile care determină crize în cadrul grupurilor și a cuplurilor. Nu neapărat sunt origine de conflicte.
Protocolul – nu este contemplat în counseling deoarece determină o contradicție. Protocolul promovează etichete rigide, cerimonii fixe și reguli convenționale, counseling-ul eliberează persoana de măști construite de-a lungul anilor, prin originalitate, personalizând în funcție de nevoile clientului orice intervenție de counseling. Însăși acordul între counselor și client este lipsit de protocol căci întâlnirea lor se desfășoară în interiorul unei dimensioni umane, paritare, în care orice tentativă de „a recita” a clientului este defilată tocmai pentru o bună restabilire a relațiilor clientului cu sine, cu familia, cu ambientul. Eventualele noi reguli de conduită create pe tiparul clientului pot fi tranzitorii și au o orientare educativă, evolutivă, ele nepromovând formalitatea dar au rolul de a penetra pentru a scoate în evidență esența, adevăratul său profil profund uman și personal.
Recunoașterea[8] – este procesul prin care o persoană descoperă în celălalt aceleași experiențe trăite, chiar dacă traseul descoperirii este absolut diferit. Unul ajunge la recunoaștere printr-un proces intuitiv, înțelege ceea ce celălalt vrea să spună că trăiește, celălalt simte și își însușește unda emoțională care mișcă pe primul și o face proprie. Este antidotul echivocului, în sensul că permite o înțelegere profundă a mișcărilor interne, ale aspirațiilor, visurilor și întâlnirii valorilor fiecăruia.
Respirația – proces fiziologic prin care un organism viu este alimentat cu aer din exterior prin intermediul anumitor organe. Acest act se caracterizează prin profunzime, ritm, alternanță și timp. În tehnicile de counseling, în funcție de abilitățile în tehnici de respirație (set de practici care vizează gestionarea și armonizarea inspirației, expirației și reținerea respirației) ale counselor-ului, are funcția de a dezvolta capacitatea empatică.
Altele…
https://apreveniesteposibil.wordpress.com/2012/09/20/dictionar-de-perete-de-elisabeta-petrescu/
[1] DIZIONARIO ESSENZIALE DI COUNSELING – 2005 Editrice: Prevenire è Possibile
[2] Vezi articolul “Ideal-tipul sau fenomenologia unei emoţii” (16 ianuarie 2012)
[3]Vezi articolul “Ideal-tipul sau fenomenologia unei emoţii” (16 ianuarie 2012)
[4] Vezi articolul “Ideal-tipul sau fenomenologia unei emoţii” (16 ianuarie 2012)
[5] DIZIONARIO ESSENZIALE DI COUNSELING – 2005 Editrice: Prevenire è Possibile
[6] DIZIONARIO ESSENZIALE DI COUNSELING – 2005 Editrice: Prevenire è Possibile
[7] DIZIONARIO ESSENZIALE DI COUNSELING – 2005 Editrice: Prevenire è Possibile
[8] DIZIONARIO ESSENZIALE DI COUNSELING – 2005 Editrice: Prevenire è Possibile
educăm - prevenim 