Lună: august 2015

De ce Counseling? (prima parte)

Semnificația counseling-ului
Counseling-ul (sau counselling conform englezei britanice) se propune ca o relație de ajutor și indică o activitate profesională care are ca scop orientarea, susținerea și dezvoltarea potențialului clientului promovând un comportament activ, propozitiv și stimulând capacitatea sa de selecție și decizie. Problemele afruntate nu sunt specifice (a lua hotărâri, a îmbunătăți relațiile sale inter-personale, dezvoltarea cunoașterii de sine, gestiunea emoțiilor și a sentimentelor, depășirea conflictelor) și sunt circumscrise din punct de vedere al contextului (familie, muncă, școală, societate, etc.). Întâlnirea de counseling lansează și construiește o nouă viziune a problematicii în discuție și actuează un plan de acțiune pentru a realiza scopul propus de către client.
Nu se tratează de o profesie pedagogică, medicală, juridică, sociologică, psihologică, psihoterapeutică, asistențială, spirituală, religioasă, economică, morală, scolastică, politică, filozofică, ce privește întreținerea sănătății și a frumuseții, handicapurile, medierea inter-personală, orientarea profesională. Cu toate acestea counseling-ul poate fi exercitat în orice domeniu profesional pentru că este constituit de o serie de abilități, de experiențe si de comprehensiuni a ceea ce semnifică natura umană și relația între ființele umane.
Counseling-ul în contactul său cu umanul precede din punct de vedere conceptual contactul psihologic și se configurează ca și un proces de relație cu umanul prezent în subiectivitatea întalnită de către counselor.
Carl R. Rogers, unul din fondatorii counseling-ului, indică în utilizarea acestui cuvânt, o relație în care clientul este asistat în propriile dificultăți fără a renunța la libertatea de a alege și la propria responsabilitate.
ASSOCIAZIONE COUNSELOR PROFESSIONISTI afirmă: Counseling-ul este o metodologie relațională și umanistică care se formează în internul raportului între counselor și client. Definiția adoptată implică neinterferența cu alte profesii dar o strânsă colaborare cu acestea.

Relaţia înseamnă reciprocitate (Beziehung ist Gegenseitigkeit). Tu al meu acţionează asupra mea, exact aşa cum acţionez eu asupra lui.”                                                         Martin Mordechai Buber

Originea termenului counseling
În limba română pentru termenul counseling găsim ca traducere cuvântul consiliere, dar nu este altceva decât o emfatizare împrumutată de la definițiile unor dicționare englezești la cuvântul counseling. Însuși sinonimele care sunt indicate în limba engleză conduc la a consola, a direcționa, a conduce, cuvinte care au orientări diferite și care solicită competențe diferite.
Substantivul Counseling vine de la verbul englez to counsel, care are la originea sa verbul latin consulo-ĕre, care se traduce prin a consola, a conforta, a veni în ajutor. Acesta din urmă se compune din particula cum (cu, împreună) și solĕre (a se ridica, a se înălța), fie ca și act în sine, dar și modulându-l ca ajutor de a se ridica. Deci această mișcare: a se înălța împreună = cum-solus este pentru și cu cel care se simte, este singur într-un moment de pasaj al existenței sale. Pentru a consola este necesar de a avea acel fil narativ care îți permite să intri în relație cu umanitatea celuilalt.
Este omolog cu un alt verb latin: consulto-āre, imperfectul de consultum, participiul trecut de consulo, cu semnificația de a se sfătui, a hotărâ, a reflecta.
Suprapunerea a celor două termene counseling și consulență poate crea controverse deoarece consulența are ca origine verbul consulting, iar counseling-ul se prezintă în mod special ca o relație de ajutor la nivel paritar.
Este derutantă și traducerea sa cu termenul consiliere. Există o anumită rezonanță lingvistică care pare să le aproprie dar semnificația la fiecare termen în parte ne conduce în arii diferite de desfășurare, competențe și obiective propuse diferite.

Cine poate fi un Counselor?
Pentru exercitarea acestei profesii, competențele counselor-ului trebuie să se sprijine pe abilitățile sale relaționale, pe cunoașterea de sine și a propriilor emoții, pe abilitățile sale comunicative, dar mai ales, pe calitățile sale umane.
Counselor-ul educă sau mai bine zis reeducă în acea umanitate care clientul o are în raportul cu sine însuși, cu alții și cu același counselor. De aceea se poate spune că în mod deliberat, counselor-ul devine, este instrumentul uman care favorizează dezvoltarea umanității clientului.
Rollo May, un alt fondator al counseling-ului definește counselor-ul ca acela care are datoria de „a favoriza dezvoltarea și utilizarea tuturor potențialurilor clientului, ajutându-l să depășească eventualele probleme de personalitate care îl obstacolează în faptul de a se exprima în mod deplin și liber în lumea exterioară. […]în orice caz depășirea problemei, adevărata transformare, aparține doar a clientului: counselor-ul poate să îl îndrume, cu empatie și respect, să găsească libertatea de a fi el însuși.”
Cei care profesează Counseling-ul cunosc foarte bine faptul că acesta se propune ca o reală alternativă la actualele tendințe new-age ale relativismului etic care deseori alunecă înspre a banaliza realitatea. Gama acestora este foarte largă și enumeră diferite alte alternative începând cu tratamentele improvizate „fai da te” până la aspectul magic, toate acestea împreună construind o rețea de propuneri „lejere” dar inconsistente dacă nu chiar periculoase.

F.D.Crihana-Pauza de studiu al infinitului

Cine nu iese din eu, n-ajunge absolutul şi nu descifrează nici viaţa”.                     Constantin Brâncuşi

Counselor-ul lucrează cu ajutorul relațiilor de afinitate sociosolidară cu clientul; el devine ceea de care clientul are nevoie cu scopul de a dezvolta acele dimensiuni ale umanului încă necunoscute și critice pentru client.

Vincenzo Masini și Elisabeta Petrescu

Știați că?… 12 bariere ale comunicării

stai! pericol de moarte_louis guermondO importantă reflexie pentru orice educator, counselor și mai ales „binevoitor” al relațiilor umane.

Printre cele „12 bariere ale comunicării” explicate de Thomas Gordon nu este surprinzător să găsim: a ordina, a solicita, a amenința, a face morală, a da soluții de-a gata, a judeca, a dezaproba, a critica. Cu siguranță, chiar înainte de a îl cunoaște pe Gordon, eram conștienți de faptul că a comunica înseamnă a evita să umilești, să ridiculizezi, să interpretezi, să analizezi comportamentele altora sau să investighezi, să interoghezi, sau chiar faptul de a schimba subiectul, ignorând total pe celălalt.

Dar, poate nu atât de previzibile, mai pot apărea încă alte „bariere” asupra cărora Gordon a alertat atenția noastră:

– să convingi cu argumente logice

– să faci complimente și să aprobi în mod nemeritat

– să consolezi, să minimizezi.

Majoritatea oamenilor nu au studii de natură psihologică și au mari lipsuri în ceea ce privește asimilarea culturii relațiilor umane. Necesitatea culturii relațiilor umane a determinat:

– proliferarea instituțiilor private cu profil psihologic; în consecință cantitatea în detrimentul calității profesionale. Absolvenții, care majoritatea obțin o diplomă, sunt în posesia unor noțiuni, dar fără profunzimea interioară și capacitatea empatică necesară afruntării unei comunicări eficiente.

– Improvizarea, din partea „binevoitorilor”, a unor servicii care, aparent, pot fi umane și la îndemâna tuturor: consolarea și consilierea. Utilizarea acestor modalități trebuie întotdeauna contextualizată iar counseling-ul, artizanatul relațiilor umane, devine „știința săracilor” în privința acestor două instrumente.  Consolarea și consilierea fără știință devin adevărate bariere în procesul evolutiv al ființei umane. Din nefericire, găsesc foarte ușor adepți deoarece, de cele mai multe ori, nu prezintă costuri și, în unele cazuri, sunt solicitate si ascultate de la persoane față de care e prezentă o recunoaștere reciprocă a problemii înfățișate și care, dar doar din punct de vedere cronologic, pot apare cu experiență în fața neofitului.