de Giancarla Mandozzi
Toate modele propuse-impuse au o mare putere condiționantă, ca și cea a îmbrăcăminții sau a destinației vacanțelor, chiar și cea care indică un anumit model de familie sau partener. În ziua de azi, fascinația modei este mult mai incisivă și mai învăluitoare prin presiunea mediatică care, puternică datorită unui limbaj captivant, inteligent orchestrat și datorită forței imaginilor ne cucerește, alimentează în noi nevoi induse cu atât mai mult cu cât suntem mai influențabili sau fragili dat fiind că suntem nemulțumiți de noi și de viața noastră.
Din punct de vedere profesional, ne simțim chemați să devenim conștienți de acest fenomen social, parametrul lecturii realității noastre: înțelegerea a cât și cum vârtejul propunerilor afectează starea cognitivă și emoțională a persoanelor înseamnă înțelegerea contextului în care suntem cufundați și este esențial pentru facilitarea celor care ni se adresează pentru o ședință sau pentru un parcurs de counseling.
O modă devine ca atare atunci când o noutate începe să cumuleze consimțăminte și din ce în ce acestea cresc, din ce în ce mai mult contează pentru comunitate; în epoca globalizării chiar nu trebuie să ne mirăm dacă noutățile care ne posedează ne ajung de departe, dimpotrivă, acest lucru le dă un plus de valoare în ochii noștri, sunt o sugestie implicită la extinderea vizualei noastre. Și așa, extinzând și imitând, ne regăsim în a fi fericiți să dăm informații chiar cu privire la viața noastră privată la… toți, prieteni și prietenii prietenilor și mult mai numeroși sunt, cu atât mai bine; suntem bucuroși să primim mesaje pe pagina noastră publică în web, experimentăm o evidentă automulțumire pentru numărul cu patru cifre de prieteni pe 
Facebook, pe LinkedIn, ne dedicăm cu pasiune și grijă în revederea, revizuirea și actualizarea profilului nostru și ale imaginile noastre publice. Și dacă altă ocupație ne distrage de la acest lucru care între timp a devenit o adevărată slujbă, nu vă faceți griji: este prevăzut un mesaj de atenționare – în mod automat – de la cel ce administrează serviciul și mai că simțim impulsul să ne cerem scuze pentru neglijența noastră.
Et voilà! Am devenit toți personaje publice cărora li se cuvin toate onorurile și atribuțiile exact așa cum se cuvin la orice persoană publică, dar cu o diferență tulburătoare față de cine are o vizibilitate publică pentru rolul pe care îl desfășoară sau pentru propria muncă: noi am hotărât să abdicăm de la viața noastră privată fără nici o fărâmă de antrenament și de conștientizare a riscurilor pentru o astfel de condiție, fără apărare și fără un motiv plauzibil decât acela de a imita pe alții, alimentată de dorința de a avea și noi un pic de acea vizibilitate pe care alții o au.
„Dacă nu ești vizibil, nu exiști!”: un adevăr pe care l-am dori – poate puțini- să îl schimbăm, pentru că este indiciul problemei de bază de la care derivă toate celelalte în viața noastră de opulență, de posesie a superfluului în care, nu rareori, ceea ce ne ne lipsește este tocmai 
esențialul. A ne arăta altora și a avea vizibilitate nu este o eroare, dar devine atunci când este susținută de necesitatea de a compensa frustrări pentru care pentru a le învinge nu facem nimic, devine atunci când nu este o confruntare de idei și valori, dar dovada precum suntem bine omologați și integrați în web.
Parcursul de counseling poate să ne ajute ca să reflectăm, să vedem viața cu ochii mai puțin dornici de orice „oglindă” sau „aramă” strălucitoare și să dorim să acționăm pentru bunăstarea noastră personală.
Cu bunăvoință, Giancarla Mandozzi
Foto: Louis Guermond
Traducere de Elisabeta Petrescu
Notă: Articol publicat pe http://counselingitalia.it/articoli/3989-siamo-tutti-personaggi-pubblici
educăm - prevenim 