Lună: ianuarie 2016

Hipersexualizarea – o cursă nebună

Nu se poate educa o societate care a pierdut sensul măsurii și al rușinii.                                   Astăzi, sub ochii tuturor, are loc unul dintre cele mai rușinoase fenomene de abuz legitimizat. Din păcate, trebuie să considerăm că societatea din epoca prezentă este o societate de adulți lipsită din ce în ce mai mult de moralitate, în care pentru ca să exiști e necesar să fii din ce în ce mai vizibil și să te exhibezi în fața unui juriu. În prezent, valoarea principală este aceea de a concura într-o cursă nebună pentru a îți procura cu orice preț o pasarelă, o vitrină sau o scenă pe care să te etalezi. Mulți dintre aceia care nu reușesc să își găsească propriul public, acea audiență care să îi întrețină cu aplauze, recurg în final la expunerea propriilor copii la „stâlpul infamiei”. 

O lume care trebuie resetată, acum… imediat. (Nuccio Salis)

hipersexualizarea

Industria de divertisment este una dintre pricipalele cauze ale hipersexualizării, atât la adulți cât și la copii. Hipersexualizarea este ușor de interiorizat, îndrumă fetele să gândească și să trateze trupurile lor ca obiecte ale dorinței altora. Sexualizarea imaginii feminine reduce încrederea în propriul corp, provoacă disconfort corporal și induce emoții negative, cum ar fi rușinea, anxietatea și dezgustul pentru sie însăși. Expunerea frecventă la idealuri nerealiste de frumusețe și de sex-appeal se traduce tot prin atâtea așteptări, la fel de nerealiste și/sau negative, referitoare la sexualitate. Cu siguranță unul dintre scopurile acestei erotizări precoce este interesul economic enorm: pornografia, cosmetica, farmacologia, totul se învârte în jurul acestui aspect.

Consecințe? Simptome depresive și de anxietate, atitudini inumane și sexiste, epuizarea resurselor personale și a calității relațiilor sociale, psihopatologie, noi dependențe, un consum iresponsabil de medicamente, brutalitate și perversiune, abuz asupra copiilor…

Toate aceastea sunt doar vârful unui iceberg.

 

Extras din pagina http://www.controscuola.it/

 

Traducere de Elisabeta Petrescu

ANGAJATUL

Acest desen animat, cu titlul „El Empleo” (de Santiago Bou Grasso din Argentina), vrea să reprezinte piramidalitatea societății moderne. Fiecare este ȋn serviciul cuiva mai presus de sine ȋnsuşi. Totul este acțiune/agitație/muncă sau mai bine zis angajare ȋntr-o muncă anume, dar lipseşte satisfacția personală pentru că, aşa cum evidențiază videoclipul, nu suntem nimic, doar niște rotițe într-o mașină gigantă care nu funcționează prea bine. Protagonistul apare ca un individ care a reuşit să escaladeze piramida şi să ajungă aproape de vârf, aproape… căci şi el devine doar un preş pentru cineva care nu are timp să ȋl privească sau să ȋi adreseze „anumite cuvinte potrivite”.
Poate că umanitatea ar trebui să ia forma acestei planete, o formă sferică, fără unghiuri, formă ȋn care există posibilitatea unei observări globale şi echidistante față de unicul centru, profund şi stabil. Dar forma umanității actuale este aceea a unei piramide, o formă care sfidează cerul. O ȋntrebare obligatorie: până când?

Comentariu: Educăm, prevenim