Categorie: COUNSELING JUNIOR

Hipersexualizarea – o cursă nebună

Nu se poate educa o societate care a pierdut sensul măsurii și al rușinii.                                   Astăzi, sub ochii tuturor, are loc unul dintre cele mai rușinoase fenomene de abuz legitimizat. Din păcate, trebuie să considerăm că societatea din epoca prezentă este o societate de adulți lipsită din ce în ce mai mult de moralitate, în care pentru ca să exiști e necesar să fii din ce în ce mai vizibil și să te exhibezi în fața unui juriu. În prezent, valoarea principală este aceea de a concura într-o cursă nebună pentru a îți procura cu orice preț o pasarelă, o vitrină sau o scenă pe care să te etalezi. Mulți dintre aceia care nu reușesc să își găsească propriul public, acea audiență care să îi întrețină cu aplauze, recurg în final la expunerea propriilor copii la „stâlpul infamiei”. 

O lume care trebuie resetată, acum… imediat. (Nuccio Salis)

hipersexualizarea

Industria de divertisment este una dintre pricipalele cauze ale hipersexualizării, atât la adulți cât și la copii. Hipersexualizarea este ușor de interiorizat, îndrumă fetele să gândească și să trateze trupurile lor ca obiecte ale dorinței altora. Sexualizarea imaginii feminine reduce încrederea în propriul corp, provoacă disconfort corporal și induce emoții negative, cum ar fi rușinea, anxietatea și dezgustul pentru sie însăși. Expunerea frecventă la idealuri nerealiste de frumusețe și de sex-appeal se traduce tot prin atâtea așteptări, la fel de nerealiste și/sau negative, referitoare la sexualitate. Cu siguranță unul dintre scopurile acestei erotizări precoce este interesul economic enorm: pornografia, cosmetica, farmacologia, totul se învârte în jurul acestui aspect.

Consecințe? Simptome depresive și de anxietate, atitudini inumane și sexiste, epuizarea resurselor personale și a calității relațiilor sociale, psihopatologie, noi dependențe, un consum iresponsabil de medicamente, brutalitate și perversiune, abuz asupra copiilor…

Toate aceastea sunt doar vârful unui iceberg.

 

Extras din pagina http://www.controscuola.it/

 

Traducere de Elisabeta Petrescu

Erudiție sau/și educație? *

O școală a umanității 

În prima zi de școală, toți profesorii unei școli private au primit din partea directorului școlii următoarea scrisoare.

Dragi colegi,

Sunt un supraviețuitor a unui lagăr de exterminare.

Ochii mei au văzut lucruri care nimeni nu ar trebui să vadă vreodată:

Camere de gazare construite de ingineri specializzați,

Copii otrăviți de medici culți,

Sugari suprimați de infirmiere competente,

Femei și copii împușcați și arși de oameni studioși, cu diplome, cu facultăți.

Prin urmare, sunt suspicios în ceea ce privește învățământul.

De aceea vă rog: ajutați elevii voștri să devină umani.

Eforturile voastre nu trebuie să mai producă niciodată monștri erudiți,

psihopați înțelepți, sau erudiți Eichmann[1].

Lectura, scrierea și aritmetica sunt lucruri importante numai în cazul în care acestea servesc pentru ca fiii noștri să devină mai umani.

(Din Haim G. Ginott[2], Bambini e maestri, Garzantí 1973)

 

© Traducere de A PREVENI ESTE POSIBIL

 

educatie sau eruditie

 

*    Nota traducătorului

[1] Vezi Otto Adolf Eichmann pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Eichmann

[2] Dr. Haim G. Ginott (1922-1973) a fost un cunoscut psiholog și psihoterapeut american de origine israeliană, specializat în probleme de educație a copilului și în relațiile dintre părinți/profesori și copii

Counseling junior – Copiii învață ceea ce trăiesc de Doret’s Law Nolte

Tuturor celor care educă, indiferent de vârsta „copiilor” care trebuiesc educați.

Copiii învață ceea ce trăiescCopiii învață ceea ce trăiesc.
Dacă un copil trăiește în critică, el învață să condamne.
Dacă un copil trăiește în ostilitate, el învață să atace.
Dacă un copil trăiește în sarcasm, el învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește în rușine, el învață să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăiește în toleranță, el învață să fie răbdător.
Dacă un copil trăiește în încurajare el învață să aibă încredere.
Dacă un copil trăiește în corectitudine el învață dreptatea.
Dacă un copil trăiește în disponibilitate, atunci el învață să aibă credință.
Dacă un copil trăiește în aprobare, el învață să se accepte.
Dacă un copil trăiește în acceptare și prietenie el învață să găsească iubirea în lume[1].


[1] Poezie scrisă de Doret’s Law Nolte (1924 – 2005) – poetă americană, pedagogistă și profesoară. În 1954 a scris la o rubrică săptămânală dedicată consiliilor de familie, un poem care se adresează educației copiilor, „Copiii învață ceea ce trăiesc”.

 

Counseling junior – Bunica ne povestește

Blaga spunea „Copilăria este inima tuturor vârstelor”. Cuvântul copilărie îmi inspiră imediat, printr-un joc asociativ, cuvântul bunică. Și uite așa, văd prospețimea și ingenuitatea alături de mult râvnita înțelepciune. Spun râvnită căci, să nu uităm că a fi părinți, a fi bunici, nu este garanția unei maturități certe.

Pușa Roth[1] este o bunică pe care mulți dintre noi ar dori să o aibă. De ce? Spunea acum câțiva ani în urmă: „Aş vrea să fiu un om care minte cât mai puţin!” Franchețea sa nobilă de om de Radio, de susținător și promotor de cultură autentică, dar și de femeie încercată de viață, mă provoacă să continui gândul ei și anume acela că o altă dorință este aceea de a povesti, de a aduce în fața ochilor minții fapte cotidiene, pline de semnificații și de învățătură, în care personajele, de multe ori imaginare, înnoadă și deznoadă relații sub bagheta ei de dirijoare blândă dar fermă, și mai ales cu siguranță, aceasta probată de timp, constructivă. 

povestea_alfabetuluiPovestea alfabetului scrisă de copilăroasa bunică PUȘA ROTH a văzut lumina tiparului în 2012 la Iași, Editura Ars Longa, colecția „Geppetto”. O carte pentru cei mici, dar care, fără afectivitatea conștientă a unui adult, nu ar putea pătrunde în lumea copiilor. O carte care, în deplina trăire a vârstei mele adulte, mi-a atras atenția pentru unele detalii: grija alfabetizării cu ajutorul firului narativ, ilustrațiile originale ale Nicoletei Bida-Șurubaru. Dealtfel, firul narativ este elementar în dezvoltarea unei relații afective, relație care este suport principal pentru evoluția copilului.

Pușa Roth, cu înțelepciunea care o caracterizează, aplică în această mică bijuterie editorială, un principiu care din păcate puțini adulți l-au înțeles: spune-mi ce copil/nepot ai, ca să îți spun ce părinte/bunic trebuie să devi. De ce? Foarte simplu, copiii, posedă o forță educativă mult mai genuină decât lumea adultă. Rațiunea lor nu este consolidată pe structuri, de multe ori rigide și care impun copilului obiectivele adultului. O mediere între genuinitatea, capacitatea instictivă a copilului și cantitatea de informații formative a adultului, poate repropune adultului un traseu nou de recunoaștere a copilului din el; copilului, o lume în care încet, încet magia dispare pentru a face loc unui posibil frumos și concret. 

Elisabeta Petrescu

 

pusa-rothFiecare literă este o poveste, iar ele, literele întruchipează copiii şi, în ultimă instanţă, copilăria. Fiecare dintre noi întruchipăm o literă cu ajutorul căreia pornim din copilărie spre viaţă. Apoi, cartea este un îndemn către toţi părinţii şi bunicii să inventeze poveşti. Aşa se scrie istoria….poveştilor. (Pușa Roth)

Counseling junior… întâmplător cu și de Angela Șerban și Elisabeta Petrescu

EP: În după amiaza zilei de 29 martie 2013, la invitația învățătoarei Angela Șerban, o persoană cu o autentică vocație educațională, am partecipat la desfășurarea activității într-o clasă, în alternativa educațională Step by Step, de copii de șase – șapte ani.

tim 095, EP: Intenția a fost aceea de a crea împreună o comunicare stimulantă, creativă și profundă cu aceste ființe generatoare de energie, idei, sentimente. În acest scop am apelat, cu ajutorul empatiei reactive, emoționale și cognitive, la diferite modalități lingvistice pentru amplificarea în rândul școlarilor a ofertei de activare a proceselor de sintonie empatică.

 

tim 112Învățătorul, trebuie să se angajeze în mod responsabil și să fie dornic de a educa copiii, într-o climă relațională plină de afectivitate, afectivitate care este principiul generator al conștiinței umane. E important ca educatorul să se adreseze la această vârstă fragedă, dar foarte disponibilă proceselor de învățământ, într-un registru elastic și generos înlăuntrul căruia spațiul este abundent pentru exprimarea și construirea emoțiilor și sentimentelor, tipice ființei tim 119umane. Copiii sunt valoroși, deoarece potențialitatea de a deveni persoane și nu a rămâne simpli indivizi în panorama societății actuale, este mult mai ridicată. Așa cum procesul de învățământ trebuie să fie atent în formarea personalității viitorului adult, așa trebuie să fie atent la crearea unor viitori producători de bogății multiple, și nu a unor viitori birocrați într-o societate în care exiști doar pentru că consumi. Un copil care descoperă și crește într-un mediu sănătos afectiv devine un cetățean care știe să își exprime ideile în deplină autonomie, este un adevărat tezaur pentru țară, pentru popor.

 

tim 133: Sunt 19 ani de când îmi petrec zilele învățând cu micii școlărei. Sunt 12 ani de când mă dedic cu plăcere și încredere învățământului Step by Step, învățământ centrat pe nevoile individuale ale elevilor, pe colaborare, comunicare și în special pe plăcerea de a învăța! Invitația, cu totul întâmplătoare făcută Elisabetei Petrescu, s-a transformat într-o experiență deosebită, atât pentru mine cât și pentru „piticii” mei.

„Counseling junior…întâmplător” a creat o atmosferă specială, a dat frâu liber emoțiilor  și, cred eu, cea mai bună concluzie a aparținut tot juniorilor care au spus: „Când mai vii la noi, Elisabeta?!”

To be continued…

tim 141

COUNSELING JUNIOR – Măgarul și privighetoarea de Maya

Gândire pozitivă? Schimbarea prospectivei? Cu siguranță această fabulă  inspiră forța viguroasă a inocenței.

Era odată 
Un măgar
Care se plângea  
Că stă în ploaie
Că stă în soare
Că… cară greutăți
Că îi este frig
Că îi este cald
Și uite așa se plângea 
Măgarul nostru
Și într-o zi 
Veni o privighetoare
Și se așeză pe spatele lui
Și se plângea că stă privighetoarea
Pe spatele lui
Și privighetoarea spuse
De ce te plângi pentru că stau pe spatele tău
Decât să te plângi că stau pe spatele tău
Mai bine te-ai bucura că te binedispun
Și măgarul a învățat să se binedispună.
Măgarul și privighetoarea Fabulă de Maya din Galați (6 ani și 10 luni)

magar 1magar 2magar 3magar 4