Nu poți să nu comunici…

Prima axiomă a şcolii californiene menționează: Nu poți să nu comunici („You cannot not comunicate” – Paul Watzlawick, 1971) … este, de asemenea, adevărat şi faptul că putem să decidem să NU dialogăm.                 Dia-lŏgus este: mediație, interacțiune, partajare, schimb, recunoașterea propriei cât și a altuia identități / libertăți, spațiulContinuă lectura „Nu poți să nu comunici…”

„Îmi arunc cârligul într-un mic izvor”

În câteva cuvinte acest cântec taoist oferă nuanțele relațiilor de integrare[1] și de complementarietate[2], relații care, în acest context individul le are cu sine. De ce? Sensul de vinovăție mărșăluiește în sufletul aceluia în care controlul îi limitează exprimarea emoțională și totodată îi înlătură liniștea sufletească. Tensiunea vinovăției se stinge printr-un gest de angajament lucid șiContinuă lectura „„Îmi arunc cârligul într-un mic izvor””

Fii fericit acum de Maica Tereza de Calcutta

Fii fericit acum … Nu aștepta să termini facultatea, să te îndrăgostești, să îți găsești un loc de muncă, să te căsătorești, să ai copii, să îi vezi la casa lor, să pierzi acele zece kilograme în plus, să sosească mai repede seara de vineri sau duminică dimineața, să vină primăvara, vara, toamna sau iarna.Continuă lectura „Fii fericit acum de Maica Tereza de Calcutta”

Femeia şi copacul de Puşa Roth

COUNSELING sub semnul muzelor De când lumea şi pământul, omul a fost în continuă relație nu numai cu alte ființe dar şi cu natura necuvântătoare, natură care, cu cât devenim mai sensibili şi disponibili, nu ne oferă doar un decor, dar, puternice trăiri, relații fidele și imutabile. Citind acest fragment, acum, în prag de Crăciun,Continuă lectura „Femeia şi copacul de Puşa Roth”

Un artizanat… curat în introducerea lui Pușa Roth

Constantin Băbâi, pictor, sculptor, poet şi visător Din când în când cred că este necesar să revenim la sintagma lui Lucian Blaga care a ajuns la concluzia că „veşnicia s-a născut la sat”, poate şi pentru faptul că lumea satului are partea ei de fabulos, cea care păstrează unicitatea sufletului românesc. Mai este un adevărContinuă lectura „Un artizanat… curat în introducerea lui Pușa Roth”

„Cele o sută de orașe” de Vincenzo Costantino Chinaski (poezie de „Cușcă”)

Câteva cuvinte… Nu consider curajul un antidot al fricii dar poate deveni o destinație a fricii responsabile. Evident pasajul trece prin coridorul timorii, având în spate riscul obsesiei și al maniilor, iar în față oportunitatea răspunderii, unul din primele sintoame ale maturității. Conștientizarea emoției te regăsește singur, ca Polyphemus în peştera sa. În acea singurătateContinuă lectura „„Cele o sută de orașe” de Vincenzo Costantino Chinaski (poezie de „Cușcă”)”

Stăpânul rezervaţiei de Pușa Roth

Sunt unele bătălii care lasă victime în realitatea imaginarului cotidian. Uneori, prin ascultarea a astfel de oameni, oameni care trăiesc în densitatea acestui imaginar, se creează o ofertă minimă, dar indispensabilă de afecţiune. Acel gram de afecţiune îi readuce amabil într-o lume populată de alte fiinţe, unde în schimb, riscul complet al izolării riscă săContinuă lectura „Stăpânul rezervaţiei de Pușa Roth”

„Nu am nevoie de bani” de ALDA MERINI

Câteva cuvinte Alda Merini spunea: „Nu încercați să-i prindeți pe poeți deoarece vă vor scăpa printre degete„. Aceasta poetă din Milano iubea cuvintele simple, era o persoană care făcea din poezie manifestul nevoilor sale.                                                                                                       În poeziile sale duritatea cotidiană este aproape respinsă de simplitatea cuvintelor.         Prima frază „Nu am nevoie de bani” poate fi contestatăContinuă lectura „„Nu am nevoie de bani” de ALDA MERINI”

„Dacă vrei, tu chiamă-le emoții”… de Lucio Battisti – Giulio Rapetti Mogol

Poezia este un cuvânt care se vrea mai mult decât atât?… Desigur, emoție trăită, ascultată și împărtășită.                                                                               Continuă lectura „„Dacă vrei, tu chiamă-le emoții”… de Lucio Battisti – Giulio Rapetti Mogol”