Categorie: ȘTIAȚI CĂ…

Știați că?… 12 bariere ale comunicării

stai! pericol de moarte_louis guermondO importantă reflexie pentru orice educator, counselor și mai ales „binevoitor” al relațiilor umane.

Printre cele „12 bariere ale comunicării” explicate de Thomas Gordon nu este surprinzător să găsim: a ordina, a solicita, a amenința, a face morală, a da soluții de-a gata, a judeca, a dezaproba, a critica. Cu siguranță, chiar înainte de a îl cunoaște pe Gordon, eram conștienți de faptul că a comunica înseamnă a evita să umilești, să ridiculizezi, să interpretezi, să analizezi comportamentele altora sau să investighezi, să interoghezi, sau chiar faptul de a schimba subiectul, ignorând total pe celălalt.

Dar, poate nu atât de previzibile, mai pot apărea încă alte „bariere” asupra cărora Gordon a alertat atenția noastră:

– să convingi cu argumente logice

– să faci complimente și să aprobi în mod nemeritat

– să consolezi, să minimizezi.

Majoritatea oamenilor nu au studii de natură psihologică și au mari lipsuri în ceea ce privește asimilarea culturii relațiilor umane. Necesitatea culturii relațiilor umane a determinat:

– proliferarea instituțiilor private cu profil psihologic; în consecință cantitatea în detrimentul calității profesionale. Absolvenții, care majoritatea obțin o diplomă, sunt în posesia unor noțiuni, dar fără profunzimea interioară și capacitatea empatică necesară afruntării unei comunicări eficiente.

– Improvizarea, din partea „binevoitorilor”, a unor servicii care, aparent, pot fi umane și la îndemâna tuturor: consolarea și consilierea. Utilizarea acestor modalități trebuie întotdeauna contextualizată iar counseling-ul, artizanatul relațiilor umane, devine „știința săracilor” în privința acestor două instrumente.  Consolarea și consilierea fără știință devin adevărate bariere în procesul evolutiv al ființei umane. Din nefericire, găsesc foarte ușor adepți deoarece, de cele mai multe ori, nu prezintă costuri și, în unele cazuri, sunt solicitate si ascultate de la persoane față de care e prezentă o recunoaștere reciprocă a problemii înfățișate și care, dar doar din punct de vedere cronologic, pot apare cu experiență în fața neofitului.

REPETITA IUVANT – despre counseling, counselor și persoană de Elisabeta PETRESCU

[1]Omul și locul

Omul sfințește locul și timpul pe care îl ocupă. Cel puțin așa era până acum. Timpurile moderne au lansat, după revoluția industrială a lui Taylor și Ford, un nou mod de a gândi și anume că omul valorează cât consumă, deci locul este subiect exploatat, iar timpul trebuie să fie eficientizat. Sacralitatea timpului și a locului a fost atinsă, violată, lipsită de respect. Ființa umană nu mai este un potențial care onorează viața, dar o populează și o consumă într-o strânsă competiție cu semenii săi, însă urma scapă turma…                                         Industria și proletariatul au în comun banda de montaj ca loc de sacrificiu al timpului care odată era petrecut cu familia și reformularea unei conștiințe care acompaniază eficientizarea producției cu depersonalizarea individului. Artizanatul, care are valoare în însăși identitatea sa, dispare ca ineficient, rezistă ca și demodat, dar tocmai supraviețuirea lui trebuie să fie încă surprinsă și relansată în viața de zi cu zi.

Artizanul relațiilor umane

Educația nu este un mijloc sau un obiectiv care se produce sau se cumpără iar parametrii săi nu sunt obiectivi, dimpotrivă ea trebuie personalizată în funcție de individ. Educația este o artă și ca atare în „mâinile” counselor-ului devine creativitate, meșteșug. De aceea, o definiție detaliată a celui care profesează counseling poate fi aceea de artizan al relațiilor umane.
Counselor-ul – artizanul relațiilor umane pregătește persoana pentru „uzul” cotidian în propria relație cu sine, cu familia, cu locul de muncă, cu ambientul, îmbunătățește calitatea vieții prin activarea unui proces de cunoaștere de sine și a relațiilor intra-personale, importante puncte de plecare pentru crearea unui suport solid a unei noi colectivități de persoane.                                                                                                                                   Counselor-ul este acel instrument uman care favorizează dezvoltarea umanităţii clientului. Counselor-ul operează prin relații de afinitate sociosolidală cu clientul; el devine ceea ce clientul are nevoie cu scopul de a dezvolta acele dimensiuni umane încă necunoscute sau critice pentru client. În funcţie de stilul său de lucru, a teoriei de referință și a activităţii sociale, counseling-ul relaţional nu este o activitate psihologică. Counseling-ul relaţional decretează existența raportului de ajutor interpersonal cât mai paritar posibil, determină existenţa unei atitudini afective faţă de celălalt, tinde la extinderea conștiinţei clientului.

Moment de criză

În acest moment istoric de criză economică nu ar fi cazul să ne întrebăm că dacă această materialitate este bolnavă, suferindă e poate pentru că adevărata criză vine dinlăuntrul nostru, acolo unde cândva o legendă spunea că zeii au ascuns divinitatea? Chiar suntem ceea ce producem sau ceea ce mâncăm, ceea ce consumăm? Cred că mult înainte de toate acestea suntem o lume de relații subtile, dense care trebuiesc reatinse, revitalizate și retrăite. Tot restul sunt straturi grosolane care ne fac decor în filmul vieții noastre. Deci, dacă credeți că ceva trebuie să se schimbe, atunci vin spontan întrebările: Cum să construim relații evolutive și pline de satisfacții? Cum să gestionăm gânduri, emoții și sentimente pentru ca să experimentăm bucurie și iubire? Atunci când avem tendința să creăm continuu conflicte din cauza propriilor condiționări, atunci suferim din cauza incapacității de a aduce armonie în relații. Dificultățile relaționale vehiculează un mare bagaj de suferință și solicită costuri din ce în ce în exces. Dimpotrivă, relațiile bune, sănătoase, reprezintă un mare patrimoniu în domeniul bunăstării, iar costurile lor sunt reduse sau nule.

Pasajul esențial de la individ la persoană                                                                                       Dacă individul reprenzintă un ansamblu de caracteristici care îl diferențiază sau îl identifică de/cu un alt individ/masă de indivizi, persoana nu poate fi înțeleasă și traită decât în relație, atributele ei specifice fiind date de interacțiunea cu mediul social.           Persoană vine din latinescul persona care reprezenta o mască de lemn purtată de către actorii Greciei antice și ai Italiei. Trăsăturile sale erau exagerate pentru ca spectatorii să deducă ușor caracterul personajului interpretat, iar gura măștii era confecționată astfel încât permitea ca sunetul vocii să fie ranforsat. Până aici, aparent, nimic în comun cu argumentul counseling, dar dacă încercăm să intrăm în sensul termenului de persoană, atunci observăm că de fapt înseamnă o capacitate de relație şi o deschidere către celălalt și pentru a o promova în cotidian, persoana trebuie să fie ireductibilă contextului material şi fizic – biologic, de care este bine caracterizată. Citez pe colega Rita Gherghi: „Persoana este o unicitate spirituală care are nevoie de corpul său pentru a comunica şi a acţiona în viața de zi cu zi, o spiritualitate care se manifestă prin intermediul corpului său, cu care devine un tot unitar. Astăzi este tot mai necesară centrarea studiului privind persoana, iar vechea idee a filosofiei grecești de a se centra pe individ ca să-l ajute să se transforme în persoană trebuie din nou să emeargă pentru a ajunge într-o zi să ilumineze inima omului. Counseling-ul relațional a redescoperit această valoare enormă și cred în mod ferm că persoanele care au credinţă în această valoare trebuie să muncească pentru ea, pentru că acest lucru înseamnă să contribui pentru binele societăţii şi a calităţii vieţii. Drumul este lung şi cu siguranţă deloc uşor, dar merită efortul pentru realizarea acestei valori.”

Dialog 50x70

[1] Articolul prezent este extras din interviul publicat pe http://libersaspun.3netmedia.ro/?p=16783

Jumătate poet… jumătate inginer

Haideți să oprim utilizarea a jumătate… din creierul nostru.

Dacă emisfera stângă a noilor generații este … adormită, atunci, sarcina educatorului este aceea de a instrui în mod conștient trezirea pentru a facilita procesul de învățare.

Creierul nostru?

Jumătate poet și cealalaltă jumătate inginer

 

cele doua emisfere

„Inginer(a)” este emisfera stângă a creierului, emisfera pe care generațiile trecute și adulții actuali au antrenat în mod special în procesul de învățare; este emisfera specializată în procese lingvistice, este în cea mai mare măsură competentă în procesele secvențiale și în percepția-coordinarea evenimentelor care apar în timp, cum ar fi de exemplu concatenarea logică a gândirii.

Emisfera dreaptă este „poetul”, specializată în elaborarea vizuală și în percepția imaginilor, în organizarea lor spațială și în interpretare emoțională și este superantrenată în actuala cultură a imaginilor digitale și virtuale, în noile generații de fapt nativ-digitale.

Cele două emisfere sunt strâns legate între ele într-un schimb continuu de informații prin intermediul unui mare flux de fibre nervoase care permit creierului să integreze elaborările diferitelor zone și, prin urmare, … facilităm ceea ce este deja predispus fiziologic.

 

Fragment extras din https://www.facebook.com/counselingitalia/photos/a.336891969544.148679.56305619544/10153061662164545/?type=1&theater

© Traducere de A PREVENI ESTE POSIBIL

Știați că un ciclu de counseling…?

Ciclul de counseling[1]

evolutieRecentele achiziții ale cercetării cu privire la psihoterapie și comparațiile acesteia, în special activitatea lui Proshaska[2], au demonstrat eficacitatea majoră (vezi cost / beneficiu) în terapiile pe termen scurt, cu referirea apicală la a douăsprezecea sesiune. Cu alte cuvinte, se pare că procesele de schimbare pot interveni în mod eficient în această sesiune sau să fie în mod progresiv mai dificil de activat. Conceptul este de mare importanță pentru counseling care trăiește pe baza proceselor de consultare concentrate în dimensiunile relativ scurte de timp eficiente ciclurilor de schimbare: între 40 de zile și șase luni. Cele 40[3] de zile sunt timpul minim de permutare (Postul Mare, Ramadan, carantină, doliul riguros[4], etc. sunt rezultatele antropologice acestui proces) în timp ce cele șase luni reprezintă timpul pentru implementarea unei schimbări. În acest interval de timp se poate situa un ciclu de ședințe care, după cum sugerează Malan[5], se încheie cu realizarea chiar și parțială a obiectivelor și se întrerupe, reluând după timpul pe care clientul îl dorește într-un alt ciclu. Acest al doilea ciclu, sau un al treilea, poate să înceapă de asemenea chiar imediat, după încheierea celui precedent în cazul în care clientul dorește, chiar dacă este de preferat să aștepte cel puțin epuizarea bioritmului semestrial pentru relansarea într-un alt curs. Avantajul ciclurilor, chiar repetate de mai multe ori, este acela că nu generează nici o formă de dependență și că nu se percepe din partea clientului nici o formă de abandon.

schimbare


[1] DIZIONARIO ESSENZIALE DI COUNSELING RELAZIONALE E PERSONOLOGICO – Staff PREPOS, 2012, Editore MONTAG

[2] James O. Prochaska (1943) este profesor de psihologie și director la „Cancer Prevention Research Center” de la Universitatea din Rhode Island.

[3] Reprezintă momentul concluziv a unui parcurs, parcurs care readuce în fața unui nou început deoarece, drumul parcurs cu sinceritate, inteligență și atenție redeschide o nouă strada.

[4] Este prima perioadă de doliu care se caracterizează prin sobrietate și care poate să corespundă din punct de vedere emoțional fazelor de șoc, negare și/sau furie, faze care pot continua prin intercalare și după doliul riguros.

[5] David Malan renumit psihiatru și psihoterapeut, membru al Societății Psihoanalitice Britanice